Se spune că nu există durere mai mare decât aceea de a-ţi pierde propriul copil. De a-l conduce pe ultimul drum şi de a suferi câte zile mai ai pe pământ. Duminică, se împlineşte un an de când Cristina Matache plânge după fiica ei, Alexandra, care a pierit în incendiul din “Colectiv”.


Speranţele şi planurile unei mame pentru fiica ei, de care era atât de mândră, s-au spulberat într-o secundă. În noaptea de 30 octombrie 2015, flăcările iadului au învăluit fără milă clubul Colectiv din Bucureşti, acolo unde sute de tineri veniseră la concertul formaţiei ”Good bye to gravity”. Pentru mulţi, a fost o seară fatidică. La fel ca şi pentru Alexandra, o tânără veselă şi isteaţă de 26 de ani, care lucra ca barmaniţă în club.

Fratele Teodorei Maftei, dezvăluiri tulburătoare la un an de la tragedia din Colectiv

fotografii teodora maftei.jpg

teodora maftei fotografii expozitie
23 de fotografii semnate Teodora Maftei au fost scose la vânzare
FOTO: David Muntean
Citeste tot despre: 

Viorel le-a povestit tuturor cum a aflat teribila veste și greutățile cu care s-a confruntat familia lui, în perioada în care Teodora s-a zbătut între viață și moarte. “Șoc, disperare, durere, tristețe, negare, speranță, confuzie, răzbunare, așteptare, teamă, gelozie, răbdare, dezamăgire, frustrare, mânie, acceptare, împăcare, detașare, liniște, încredere, zâmbet… Pe toate le simți, le guști, le vezi, le trăiești, le înduri mai mult sau mai puțin, dar la urma de tine depinde ce rămane în sufletul tău: zâmbetul său lacrimă. Pentru că ce a fost, a fost, ce va fi, va fi. Tu doar cu tine rămâi, orice-ar fi", “Sub glas de toamnă/ Îs frunze biciuite/ Și lacrimează cerul/ Îs visuri ne-mplinite”, sunt doar câteva dintre gândurile tulburătoare ale lui Viorel Maftei fratele fostei jurnaliste de la PRO TV.

“O visez des pe Alexandra, îmi dă semne din cer. Când se lasă seara, mă simt foarte rău pentru că mă iau tot felul de gânduri, mai ales vinerea. Nenorocirea s-a întâmplat într-o vineri....”,  a povestit, pentru Click!, printre lacrimi, Cristina Matache, mama tinerei.

mama-56562621511.jpg

colectiv, victime, monument, comemorare
La un an de la tragedia din «Colectiv», Cristina Matache îşi plânge fata care a murit la doar 26 de ani

Într-un an, cât a trecut de la tragedie, a umplut casa cu fotografiile Alexiei, singurul ei copil. ”Am pus poze cu ea în dormitor, în bucurărie peste tot, ca să o simt alături de mine tot timpul. Fiica mea era o fiinţă foarte puternică. Sunt momente când caut, dar nu ştiu ce caut, mă simt total dezorientată”, a adăugat  mama barmaniţei de la clubul Colectiv. Pe 30 octombrie se face un an de la incendiul în care şi-au pierdut viaţa 64 de tineri, iar mama Alexandrei se pregăteşte de parastas.

Supraviețuitor din Colectiv: ”Am avut un tatuaj pe picior şi a ajuns grefă pe mână”

974x468.jpg


Tedy Ursuleanu își povestește experiența traumatizantă din Colectiv
Citeste tot despre: 

Incendiul provocat de artificiile care făceau parte din spectacolul susţinut în acea noapte de trupa rock Goodbye to Gravity în Clubul Colectiv a schimbat pentru totdeauna România. Grav rănită, Mariana Oprea sau Tedy Ursuleanu cum este cunoscută supraviețuitoarea, a părăsit biroul firmei de publicitate pentru a lucra de acasă, încearcă să uite că are în loc de mâna stângă o proteză și peste o săptămână, la împlinirea unui an de la drama din Colectiv, se va duce la un alt concert.

Tragedia din clubul Colectiv a stârnit o emoție comparabilă cu Revoluția din decembrie 1989 sau mineriadele și a dus la demisia premierului Victor Ponta şi înlocuirea lui cu Dacian Cioloş. Mariana Oprea sau Tedy Ursuleanu, cum este mai cunoscută, este una dintre victimele din Colectiv și în ciuda rănilor căpătate, a suferit arsuri de gradul II şi III şi şi-a pierdut toate degetele de la mâna stângă, luptă cu viața și pentru o viață normală. Reporterii Adevărul au fost să vadă cum se descurcă ”îmblânzitoarea de roboți”cum a fost denumită pentur că are în loc de mâna dreaptă o proteză bionică. ”Un copil mi-a zis că sunt îmblânzitoarea de roboţi... Mi s-a părut foarte drăguţ. Am, într-adevăr, accesibilitatea lucrurilor pe care nu le puteam face până acum. Proteza are doi senzori în lateralul palmei şi doi în mijloc. Senzorii preiau mişcarea muşchiului şi pot închide sau deschide palma”, a explicat Tedy Ursuleanu. Pentru mişcările individuale ale degetelor, proteza folosește un soft care are setări prestabilite.

”O dată la jumătate de oră trebuie să îmi scot mâna din proteză, pentru că transpiră şi afectează senzorii. Va trebui, probabil, să facă nişte găuri în palma protezei, pentru a respira pielea”, povestește supraviețuitoarea. În urma accidentului a rămas cu probleme și la cealaltă mână, unde își poate mişca doar patru degete, iar cincilea este blocat. ”Am avut fractură de os şi mi-a fost lipit de prima falangă şi stă într-o poziţie incomodă, mă incomodează să strâng pumnul, de multe ori mă lovesc şi sângerează. Va trebui să mă operez la el şi apoi să îmi pun nişte proteze biomecanice. Şi mai am implantul de păr”își trece ea în revistă rănile căpătate în războiul supraviețuirii de pe podeaua din ”Colectiv”. A vrut să facă implant de degete, dar era mult prea complicat.”Trebuia să aştept mulţi ani un donator compatibil de vârstă apropiată cu mine şi de acelaşi sex, cu ADN compatibil. În plus, mai e şi problema acordului. Dacă familia donatorului nu e de acord recoltarea nu se poate face. Erau foarte multe lucruri de luat în calcul. Şi dacă ar fi fost bifate toate lucrurile astea, mai exista riscul ca organismul meu să refuze implantul. Ar fi fost un şoc prea mare psihic, fizic, aşa că am preferat să găsesc o variantă mai curând de realizat şi mai puţin invazivă”, spune resemnată Tedy. Continuă terapia, de grup și individual și este monitorizată de psihiatrul Spitalului Militar, are şi medicamentaţie prescrisă. Șocul prin care atrecut a fost o piatră de hotar și grație familiei a început o nouă viață.”Cât eram la spitalul din Viena, încercam să mă obişnuiesc cu gândul că am trecut prin ce am trecut şi că acum sunt altă persoană, trebuie să mă adaptez la o altfel de viaţă. Mi-era teamă, nu ştiam ce aveam să fac în continuare. Mama era aproape de vârsta de pensionare, s-a pensionat să poată avea grijă de mine”, își aduce aminte victima din Colectiv. A fost descurajată, a crezut că nu va putea lucra nicodată, că va depinde tot timpul de mamă, care îi va da să mănânce, o va îmbrăca, iar ea nu va putea să facă nimic. Mă gândeam că o să stea cumva tot timpul în spate şi o să-mi dea tot timpul să mănânc cu lingura, că o să mă îmbrace, că o să mă dezbrace toată viaţa şi mă speria gândul ăsta. Nu uită nici un amănunt din acea noapte fatidică, chiar dacă unele lucruri le vede altfel acum.

”Mi-a trecut prin cap că va fi stinsă flacăra imediat şi că nu are sens să mă panichez în momentul respectiv. A durat câteva secunde până când focul a ajuns la tavan şi atunci mi-am dat seama că este grav şi că nu se soluţionează aşa de rapid. Eram cumva pe la mijlocul sălii, dar în faţa barului. Nu eram nici spre mese, nici spre ieşire. Atunci mulţimea s-a împărţit. Au rămas cei care făceau poze şi filmau, erau calmi, şi ceilalţi care se îmbulzeau”, își aduce aminte emoționată arhitecta.”Mi-am prins piciorul în ceva. Nu ştiu în ce mi-am prins piciorul, erau nişte chestii aruncate, căzute, nu ştiu, lângă intrare, dar mi l-am prins atât de tare încât nu am reuşit să mi-l eliberez oricât am încercat să mi-l smulg de acolo. Chiar şi în momentul în care au venit să mă scoată s-au chinuit foarte mult. Am zis că ies fără picior. Am zis «scoate-ţi-mă oricum de aici». Ce a urmat? Mi-am acoperit instinctiv faţa. Nu ştiam ce să fac!”, retrăiește Mariana Oprea sau Tedy Ursuleanu cum este cunoscută tânăra. Ce își aduce aminte din spitalizarea la Viena? ”O domnişoară asistentă încerca să mă convingă să merg la duş, eu nu stăteam pe picioarele mele la momentul respectiv. Aveam răni deschise. Mă gândeam numai la presiunea apei care vine pe răni şi nu suportam psihic şi domnişoara tot încerca să mă convingă. A doua zi, a convins un medic să îmi spună că este necesar să îmi fac duş. Am fost dusă cu căruţul, acolo sunt băi imense, a dat drumul la muzică şi a dansat în faţa mea, în momentul în care eu ţipam de durere sub duş. Acolo nimeni nu stă la discuţie. Ştie toată lumea ce are de făcut, vine, îşi face treaba şi a plecat. Este o industrie care se axează pe salvarea pacientului în cazuri-limită şi producţia banilor. Nu te întreabă nimic, nu îi interesează”dezvăluie Mariana alias Tedy.

Alte amintiri dureroase sunt legate de modul cum a reânvățat să vorbească.”M-am trezit în Viena că nu aveam voce. Ai mei mi-au zis că nu voi putea vorbi o perioadă, a fost terifiant că nu mă aud, că nu am voce, încercau să îmi citească de pe buze şi nu reuşeau, pentru mine era un chin total să repet acelaşi cuvânt şi ei să nu îşi dea seama ce vreau să zic. La câteva zile după ce am ajuns în Viena, mi-au pus un aparat cu buton, trebuia să fie apăsat butonul ca să pot vorbi, doar că eu nu puteam să duc mâna la gât”, spune tânăra. A avut noroc cu o română din Viena, Raluca Jacono, care s-a oferit voluntară pentru a-și ajuta conaționalii.”Mi-a scris pe un plasture ”Apasă-mă”, fix ca la ursuleţi. Traheostoma s-a închis la cinci luni, în luna martie”pune punct Tedy. Se amuză singură în ciuda a ceea ce a îndurat povestind cum tatuajul de pe picior a ajuns grație grefei de peiele, tatuaj pe mână!”Tatuajul ăla chiar era în lucru la momentul Colectiv. Acum este compromis, va trebui să îl acopăr cu un alt desen”.

Trage un semnal de alarmă asupra situației din cluburile bucureștene, unde se poate în orice moment repeta o tragedie ”Colectiv”. ”Pe 1 octombrie, am fost într-un club bucureştean, am vrut să ajung la un concert, dar mi-a fost imposibil, pentru că era din nou foarte multă lume, era la etaj, iar accesul se făcea greoi. Tocmai când mă pregăteam să urc coborau oameni şi spuneau că nu se poate respira înăuntru. În unele localuri, situaţia este mult mai gravă în prezent decât a fost în Colectiv, atunci. Noi eram cumva la parter, eram cumva aproape de uşă, de ieşire. Clubul era mult mai în siguranţă”dezvăluie Tedy Ursuleanu. Pe 30 octombrie, fix la împlinirea unui an de la tragedia din ”Colectiv”, supraviețuitoarea va merge la concertul organizat de „Împreună rezistăm”, în Quantic.

“Îi vom face o pomenire, aşa cum e  creştineşte. Mergem la cimitir, apoi vom face o masă cu 40 de persoane dragi nouă. Duminică, vreau să merg cu soţul meu la clubul Colectiv, să aprind o lumânare, ca să aibă lumină fata mea pe lumea cealaltă. Alexis era singurul meu copil, acum nu mai am nimic. Casa este pustie, fără viaţă Am mai rămas doar cu o pisicuţă paralizată, de care am grijă de şapte ani”, ne-a a mai spus mama tinerei.

poze-1-39616151.jpg

colectiv, victime, monument, comemorare
Cristina a umplut casa cu fotografiile Alexiei

 

Monument în memoria victimelor

La un an de la tragedia din clubul Colectiv, în urma căreia 64 de persoane şi-au pierdut viaţa, iar alte 200 au fost rănite, va fi înălţat un monument în memoria acestora. Inaugurarea se va face duminică, 30 octombrie, în jurul orei 12.00, în Piaţa Bucur, în apropierea locului blestemat. Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat ieri, la Adevărul live, că va participa la ceremonie şi şi-a exprimat speranţa că vor participa mulţi români la comemorarea victimelor tragediei. Tot ieri, Guvernul a decis ca statul să plătească până în 2018 tratamentul răniţilor în incendiul din Colectiv.

 
 
Loading...