Marian Raicu (30 de ani) ascunde o poveste de viață emoționantă, demnă de transpus într-un film și exemplară pentru noi toți. abandonat de familie la vârsta de trei ani, Marian a trebuit să facă față de mic abuzurilor și prejudecăților din orfelinatele românești ale anilor 1990. Azi, totul este doar o amintire tristă.


În anii 1990, orfelinatele din România erau un adevărat coșmar pentru toți copiii abandonați, supuși abuzurilor atât de către personalul instituțiilor, cât și al colegilor mai mari, iar accederea pe scara socială dintr-un astfel de loc era aproape neimaginat. Marian Raicu a demonstrat că nimic nu este imposibil, dar a mărturisit ce drame i-au marcat copilăria.

La vârsta de nici trei ani, Marian a fost instituționalizat într-un orfelinat din Slobozia (județul Ialomița), dar când a împlinit vârsta școlară, a fost transferat la Școala Specială Movila, informează Adevărul.ro. Aceasta era o unitate de învățământ înființată pentru copiii cu probleme medicale severe, dar aici erau trimiși și elevi din orfelinate, care nu aveau astfel de deficiențe. Marian a fost unul dintre ei. „Nu a fost nimeni curios să vadă dacă eu sunt bolnav sau sănătos. Regula era dacă vii din orfelinat, trebuie să înveți într-o astfel de școală specială. A fost mai mult un aspect legal de a demonstra statistic că școala poate să își desfășoare activitatea”, spune Marian, potrivit sursei citate.

A trăit un adevărat coșmar în școala specială

În prezent, fosta școală specială Movila a fost transformată în centru de recuperare pentru adulții cu probleme neuropsihiatrice. Pe vremea când Marian a învățat aici, școala era un adevărat lagăr care i-a făcut viața un coșmar. Marian își amintește de numeroasele abuzuri fizice și emoționale la care a fost supus atât de cei angajați pentru a le asigura educație și siguranță copiilor, cât și de colegii mai mari. El își amintește cum a fost bătut, legat de pat ca să nu mai plângă și obligat să se supună comenzilor colegilor mai mari:

„Viața acolo a fost una tumultoasă, plină de provocări. Toată lumea știe cum era în anii 1990. Abuzuri din partea personalului existau, iar unora dintre ei le plăcea să fie abuzivi! Chiar dacă spuneau că încercau să-i liniștească pe copiii care, într-adevăr, aveau probleme.”

„Mi-au zis că sunt deștept”

Marian povestește că într-o astfel de școală specială și cursurile erau structurate pentru a fi compatibile pentru copiii cu probleme. „Cursurile erau destul de simple. Vă dați seama că erau făcute pentru copii cu probleme meicale. Îmi amintesc faptul că în clasa a IV-a, la o evaluare, mi-au zis că eu pot să trec direct în clasa a VI-a. Mi-au zis că sunt deștept!”

Viața lui a început să se schimbe abia în adolescență, când a intrat la liceu: „Când am dat admitere la liceu, s-a schimbat complet sistemul de protecție socială. Am fost supus unor alte tipuri de evaluări și și-au dat cu toții seama că sunt un copil perfect normal. Așa am și aflat ce s-a întâmplat de fapt cu mine. Am plecat de la Movila și am ajuns la Fierbinți Târg, acolo unde am intrat la liceu. Situația din liceu s-a schimbat considerabil în bine pentru mine.”

Acum, e doctorand în Energetică

După finalizarea liceului, Marian a avut ambiția de a urma și studii superioare și a dat admitere la Facultatea de energetică din cadrul Universității Politehnice din București. După ce și-a luat licența, a urmat și un master, iar acum urmează să devină doctorand, având o lucrare ce ne-ar putea ajuta pe toți: un sistem de încălzire a locuințelor prin pardoseală, la costuri foarte reduse.

„Tema pe care am ales-o nu este inventată de mine, însă eu am decis să o perfecţionez. Lucrarea mea vorbeşte despre un echipament cu ajutorul cărora sistemele de încălzit locuinţa prin pardoseală pot fi economice din punct de vedere financiar şi chiar termic”

 

 

Loading...