Criza economică ne lovește puternic: „Anul acesta, Paștele va fi doar în sufletul nostru”
Restricțiile și izolarea la domiciliu impuse de autorități pentru a preveni răspândirea coronavirusului zdruncină serios economia. Sute de mii de români rămân fără serviciu sau își pierd afacerile. Pentru a supraviețui în perioada următoare, cu toții sunt nevoiți să strângă cureaua.
Mihai Oculeanu, un tânăr din București, avea două joburi: ca hair-stilist într-un salon de înfrumusețare și ca ghid turistic la agenția pe care o deține împreună cu alți doi prieteni. Acum a rămas fără ambele activități. „Salonul s-a închis încă din februarie, iar turismul e mort în acest moment, ne-am sistat complet activitatea. După ce s-a închis salonul, fiecare angajat a trebuit să se descurce, să își caute în altă parte. Dar fără succes. Eu sunt în șomaj tehnic de la agenția de turism. Financiar, situația e foarte gravă. Singura parte bună este că nu stau în chirie și nu am rate la bancă, deci toți banii sunt direcționați spre mâncare”, povesteste Mihai.
Dan și Mona Pologea dețin o școală de limba română pentru străini, care din 12 martie și-a închis porțile. Cursurile față în față, în clase, s-au suspendat. Doar o parte s-au mutat pe internet. „Peste 25% dintre studenți s-au retras. Situația e mai sensibilă la noi pentru că absolut toți cursanții, practic toți clienții noștri, sunt străini. Și mulți dintre ei au plecat din România înainte de instituirea stării de urgență. Știm că mai devreme de trei luni nu vom reintra în normal. Ne-am pregătit financiar și psihologic pentru o perioadă grea, care va dura cel puțin un an de zile. Trebuie să fim raționali și să nu ne îmbătăm cu apă rece”, ne-a spus Dan Pologea.
Alex are 26 de ani și este lucrător comercial în mall. A povestit pentru pressone.ro că, în momentul în care s-au închis toate mall-urile, el a fost trimis în șomaj tehnic. „Ne-a scăzut și norma de lucru la 6 ore și suntem în șomaj tehnic, ceea ce înseamnă că o să primesc maximum 1.000 de lei. Știind că o să vină nebunia asta, eu și colegul meu de apartament, care e în aceeași situație, am încercat să vorbim cu proprietarul să ne reducă chiria sau să n-o plătim deloc până… cândva. Ne-a spus că nu vrea deoarece pentru el chiria reprezintă rata la ceva, iar dacă nu putem să plătim, să plecăm. Asta a fost cu două zile înainte să se închidă mallurile. Mi-am făcut bagajul chiar în ziua aia. Ne-am mutat și eu și colegul meu, fiecare la prietena lui. Dacă nu puteam să facem asta, ar fi trebuit să plecăm din oraș, că nu suntem din București. Nu știu dacă și cât o să rezist cu 1.000 de lei. O să încerc să găsesc și altceva, poate o să pot să mă angajez ca șofer sau în supermarket, dacă or mai avea nevoie de oameni”.
Iulian Dinu are o sală de fitness pe care a închis-o din 18 martie. Are 6 angajați, din care o parte au intrat în concediu de odihnă, o parte în șomaj tehnic. „Eu sunt în șomaj tehnic. De la începutul lui martie n-am mai avut nicio încasare. Am renunțat la cheltuielile neobligatorii, am renegociat chiria cu proprietarii spațiilor, acum stăm acasă și facem planuri de marketing, clipuri video pentru clienți ca să se antreneze la salteluță în izolare. Preconizăm ca în iunie să redeschidem, iar financiar să ne revenim până în toamnă”, spune Iulian Dinu.
Mihaela Pavel lucra, până acum trei săptămâni, ca manichiuristă la un salon din București. De când salonul s-a închis, toți angajații au intrat în șomaj tehnic. Banii vor veni și cu 25% mai puțini, și cu întârziere. „Ni s-a spus de la bun început că va dura circa două luni până când Statul va aproba cererile și va vira banii. Ar fi trebuit să iau o primă tranșă a salariului pe 7 aprilie și o alta pe 27 aprilie, dar nu voi primi nimic. Trăim din economii și din pensia mamei, toți banii se vor duce pe utilități și, ce mai rămâne, pe mâncare. Paștele acesta nu va fi nici cu mese întinse, nici cu iepurași generoși. Paștele va fi doar în sufletul nostru”, a declarat Mihaela, care locuiește cu mama ei în sectorul 2 din București.
