Tradiţii pentru spor şi sănătate la Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Totodată, Sfântul Ioan, ultimul profet de seamă din Vechiul Testament, face trecerea spre etapa Noului Testament. De Bobotează, creştinii L-au preamărit pe Iisus Hristos Mântuitorul Lumii, cel care a cerut Sfântului Ioan să fie botezat. În ziua următoare, creştinii îl preamăresc pe proorocul Ioan, cel care a propovăduit, în faţa lumii, că Iisus este adevăratul Mesia, trimisul lui Dumnezeu.

După Botezul Domnului, Botezătorul este slăvit şi lăudat de toţi credincioşii cu cântări, pentru că prin sobor se înţelege adunarea poporului în biserică, întru cinstirea şi slăvirea marelui Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Celui ce se prăznuieşte, spun evangheliştii. De asemenea, un astfel de sobor ca acesta se săvârşeşte în toate bisericile ortodoxe, existente în toată lumea, dar se face mai mare prăznuire în bisericile care poartă hramul Botezătorului.

Naşterea Proorocului Ioan,vestită de Arhanghelul Gavriil

Ioan este fiul Elisabetei şi al preotului Zaharia. Deşi erau drepţi în faţa lui Dumnezeu, cei doi nu aveau copii până la bătrâneţe. La poporul evreu, era un mare blestem pentru familiile care nu aveau urmaşi. De aceea, deseori, nici jertfele acestora nu erau primite la Templu. Dar preotul Zaharia nu şi-a pierdut speranţa; se ruga împreună cu soţia sa la Dumnezeu să le binecuvânteze viaţa cu un copil.

Vestea referitoarea la naşterea fiului lor, atât de dorit, i-a fost adusă preotului Zaharia de Arhanghelul Gavriil, în timp ce acesta slujea în Templu. Totodată, Arhanghelul Gavriil i-a vestit preotului Zaharia că Dumnezeu îi va dărui un prunc care se va numi Ioan. Deoarece preotul a fost neîncrezător în vestea adusă de Arhanghel, Zaharia a rămas temporar mut, până la naşterea fiului său.

„Iisus este mielul lui Dumnezeu", spunea Ioan În faţa mulţimii

Evangheliile amintesc că, dinainte de naştere, Ioan a fost ales de Dumnezeu şi vestit de prooroci ca din fragedă pruncie să sufere, să trăiască în munţi, în linişte, în post şi în singurătate. Pustia a fost pentru Ioan cea mai înaltă şcoală de formare duhovnicească şi l-a pregătit pentru a fi prooroc şi Înaintemergator, propovăduitor al pocăinţei şi botezător al lui Hristos.

Când Iisus a venit la râul Iordan să fie botezat, Ioan, văzându-L, a zis către mulţime: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatele lumii. Acesta este cel despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era. Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă (Ioan 1, 29-31).

După Botezul Domnului, Dumnezeu l-a trimis pe Ioan să-L propovaduiasca pe Mesia, să propovăduiască pocăinţa în pustie şi nu în Ierusalim, în mijlocul mulţimii. În acest fel, când oamenii veneau de bunăvoie în pustie să-l asculte pe Ioan şi să-i urmeze învăţătura, atunci pocăinţa lor erae de bunăvoie , iar roadele au fost mai bogate, spun sfinţii părinţi.

Ioan a înţeles existenţa Sfintei Treimi

Sf. Ioan Botezătorul a avut marea bucurie de a vedea pentru prima dată Duhul Sfânt ca pe un porumbel coborându-se peste fiul lui Dumnezeu. Şi mai mult decât atât, de a înţelege existenţa Sfintei Treimi. Să ne botezăm pentru că Sfânta Treime este cea care ne-a arătat schimbarea, sfinţirea şi restaurarea lumii. Nu numai Hristos a fost cel care a participat la această lucrare, ci şi Duhul Sfânt şi Tatăl care l-a arătat lumii pe fiul său. Iisus s-a botezat, pentru ca noi să ne botezăm.

Ioan, un predicator ascet

Model de pocăinţă, de înfrânare şi de puritate, Sfântul Ioan, predicatorul ascet, a activat în preajma Iordanului. În predicile sale, Ioan a pledat pentru pocăinţă şi nu l-a scutit de critici nici pe regele Irod Antipa, pentru adulterul cu Irodiada, soţia fratelui său vitreg, Filip. Au rămas în istoria creştinătăţii vorbele sale moralizatoare, adresate regelui:

„ Nu ţi se cade ţie, să iei de soţie pe femeia fratelui tău, Filip! Regele l-a întemniţat, iar Irodiada a pus la cale o răzbunarea cumplită. La o aniversare, când regele şi-a sărbătorit ziua de naştere, cu mare fast, la îndemnul Irodiadei, fiica acesteia, Salomeea, a dansat în faţa oaspeţilor şi a tatălui său vitreg, Irod Antipa. Ameţit de vin, Irod i-a promis Salomeei că-i îndeplineşte orice dorinţă. Sfătuită de mama sa, tânăra i-a cerut regelui Irod capul Proorocului Ioan. Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan a fost ucis prin decapitare în aceeaşi seară, iar capul lui i-a fost adus Salomeei, ca un trofeu, pe o tavă. În sens duhovnicesc, pentru creştinătate, Sfântul Ioan continuă să fie considerat Înaintemergătorul Domnului.

„Sfântul Ioan este ultimul şi cel mai de seamă prooroc al Vechiului Testament, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului Iisus Hristos. Sfâtul Ioan Botezătorul este o personalitate de excepţie, gata de jertfă, suflet nobil cu o ţinută morală vrednică de admiraţie, necruţător cu cei păcătoşi , chiar şi cu regele din acea vreme Irod Antipa, care trăia în desfrâu cu Irodiada, soţia fratelui său vitreg: De la această critică i s-a tras şi sfârşitul tragic.

Pentru personalitatea sa bine conturată, pentru virtuţile alese dumnezeieşti, Biserica i-a rânduit mai multe zile de pomenire , cele mai importante fiind: pe 7 ianuarie, când se prăznuieşte Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului ( în sobor Sfântul este sărbătorit de oameni împreună cu îngerii); pe 24 iunie- ziua Naşterii sale (Sânzienele, în tradiţia populară) şi pe 29 august- decapitarea Sa (Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul)", precizează părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri din Bucureşti (Bulevardul Nicolae Titulescu).

Tradiţii pentru spor şi sănătate

În legătură cu marele praznic închinat Soborului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul, la sate şi la oraşe, se păstrează unele tradiţii:

La slujba închinată praznicului, gospodinele aduc la biserică mai multe bucate pregătite în acea gospodărie: pâinici, colaci cu stafide şi unşi cu miere, cozonaci, brânză şi ouă. De asemenea, se sfinţeşte vinul care se bea la masă, pe obicei doar vin alb. Se împart pachete cu mâncare şi vin alb, în primul rând săracilor şi persoanele ce poartă numele de Ioan.

În această zi, nu se bea vin roşu care aminteşte de martirajul Sfântului Prooroc Ioan.

În familiile în care au murit rude, în condiţii suspecte, se fac pomeniri la biserică.

La sărbătoarea tradiţională numită „Cumetria femeilor" participă tinerele neveste. În multe zone din ţară, acestea se întâlnesc cu nevestele căsătorite de mai multă vreme. Acestea le împărtăşesc tinerelor „surate" din experienţa lor de familie, pentru a avea o căsnicie fericită şi prosperă. Finalul întâlnirii se încheie cu o petrecere la care participă purtătoarele numelui de Ioana; dar la petrecere nu se consumă băuturi alcoolice.

Totodată, femeile care poartă numele de Ioana pregătesc şi împart prietenilor de familie, covrigi cu ou, o delicatesă specifică în Câmpulung Muscel, după care se bea teiată, o băutură pregătită din flori de tei, dovedită a fi un tonic pentru trup şi suflet.

Din această zi, timp de trei zile, casa se stropeşte cu aghesmă mare, exceptând baia. Totodată, candela va arde în tot acest interval, pentru ca în acea familie să se ia doar decizii înţelepte, chibzuite şi discuţiile să nu degenereze în tensiuni şi în gesturi necugetate.

În ziua Soborului Sfântului Ioan, oamenii trebuie să fie veseli; în căminele în care membrii familiei nu se bucură în ziua praznicului, va domina tristeţea până la sfârşitul anului.

În Transilvania şi în Bucovina există tradiţia numită "Udatul Ionilor". În Bucovina, la porţile tuturor care poartă acest nume se pune un brad împodobit, iar sărbătoritul trebuie să dea o petrecere cu lăutari. În Transilvania, sărbătoriţii care poartă acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat, până la râu, unde sunt botezaţi -purificaţi, prin stropire cu apă.

În unele regiuni, Sfântul Ion este numit "ocrotitorul pruncilor", deoarece acesta îi apără pe copii de rele şi are grijă ca aceştia să nu moară nebotezaţi.

De aceea, în ziua acestui praznic, pe 7 ianuarie, există obiceiul de a se organiza o "masă a moaşei" satului. Aceasta colindă pe la "nepoate", la mamele care au fost ajutate să nască, şi sunt invitate la petrecere.

Fiecare femeie aduce moaşei câte un plocon, iar moaşa rupe dintr-un colac pregătit special pentru sărbătoarea respectivă; ea împarte câte o bucată fiecărei femei; în funcţie de formă şi de mărime, bucata primită este o prevestire care anticipează dacă femeia care o primeşte va mai avea sau nu copii, dacă va avea fete sau băieţi.