Se spune că în viaţă nu-ţi dai seama exact cât de sus ai ajuns, decât după mulţi ani, când te vezi în genunchi şi cu botul în ţărână. Într-un prezent în care insolvenţele şi falimentul macină ca un cancer fotbalul nostru, pare ireal ce s-a întâmplat în urmă cu fix 10 ani. Şi totuşi, e adevărat!


La 30 martie 2006, Rapid şi Steaua au jucat pe Giuleşti turul sferturilor de finală ale Cupei UEFA, toată Europa fiind cu ochii pe „nebunii” din România. După ce trupele lui Răzvan Lucescu şi Cosmin Olăroiu au spulberat tot ce au prins în cale, sorţii, sau forţe oculte, dacă ne-am lua după jucătorii celor două echipe, le-au pus faţă în faţă. A fost 1-1 sub Podul Grant, prin golurile lui Bănel Nicoliţă şi Viorel Moldovan, şi 0-0 pe Stadionul Naţional, iar roş-albaştrii au mers în semifinale, spre deziluzia unui popor alb-vişiniu căzut în disperare. La ceas aniversar, Click! a vorbit cu câţiva dintre actorii principali ai acelei “duble” de poveste, şi nu oricum, ci punându-i pe toţi faţă în faţă, la aceeaşi masă.
Deşi nu şi-au scos ochii cu furculiţele, contradicţia a rămas, iar emoţia nu s-a risipit nici la ani distanţă. „A fost o şmecherie ordinară şi o s-o spun tot timpul. Cei de la UEFA au încălzit bilele sau nu ştiu ce au făcut, dar am fost puşi intenţionat să jucăm unii împotriva celorlalţi. N-a fost nici un hazard la mijloc şi nici o tragere la sorţi. Le-a fost teamă că vom ajunge în finală şi că le vom strica reţeta de marketing”, a declarat Sorin Ghionea, integralist în ambele meciuri. „Am fost mai buni decât Rapid şi ceva mai inteligenţi. Am marcat în deplsare şi a fost de ajuns”, a continuat Petre Marin, care a îmbrăcat în carieră tricoul ambelor echipe, dar la acel sfert a fost în tabăra învingătorilor.
„Nu cred că Steaua a fost mai bună, ci doar mai experimentată. Istoricul lor în cupele europene i-a ajutat şi a făcut diferenţa. Meciurile au fost foarte echilibrate, aşa cum o arată şi scorurile, ambele egale. Oricum, a fost ceva de vis pentru fotbalul românesc, dar încheiat ca un coşmar pentru noi. Nimeni nu şi-a dorit să cadă cu Steaua şi, din ce ştiu, nici steliştii nu şi-au dorit să cadă cu noi, dar aşa a ieşit”, a declarat şi fostul mijlocaş al Rapidului, Vali Negru. Toţi jucătorii din acel sfert sunt însă de acord că cele două echipe s-au motivat reciproc, tur cu tur, şi una fără cealaltă nu putea merge atât de departe.
„Rezultatul uneia o motiva teribil pe cealaltă. De exemplu, Rapid a trecut de Hamburg cu o zi înainte de returul nostru cu Betis. Înaintea jocului, Olăroiu şi Meme Stoica au venit în vestiar şi au pus o presiune incredibilă pe noi. Nu concepeau ca „ăştia” să se califice, iar noi, nu. Şi ştiţi ce s-a întâmplat! Am câştigat cu 3-0 la Sevilla”, a afirmat Ghionea. Zborul Rapidului a fost frânt atunci brusc şi dureros, iar Steaua a mai visat trei săptămâni, până la propria-i dramă, cu Middlesbrough.
Din păcate, acestea sunt doar amintiri, irepetabile după părerea lor, cei trei jucători deplângând soarta de azi a ambelor echipe. Steaua e în derivă, părăsită de fani şi deposedată de identitate, iar Rapid se zbate în mocirla din Liga a II-a, în insolvenţă şi mai aproape de moarte decât de viaţă. Sezonul următor se pot însă reîntâlni în Liga 1.

Steliştii au p etrecut cu preşedintele Băsescu

Aşa cum se întâmplă în sport, există tot timpul un învingător şi un învins. Fiind vorba de o rivalitate internă, sentimentele de bucurie şi de tristeţe au fost însă mult amplificate. Steliştii au exultat şi au petrecut toată noaptea alături de preşedintele Traian Băsescu, care abia a scăpat să nu fie sugrumat din iubire de Carlos, portarul roş-albaştrilor aflat sub influenţa alcoolului. Giuleştenii, în schimb, au fost distruşi, plângând până dimineaţa. „Atingerea unei semifinale europene e ceva imens, dar obţinută împotriva Rapidului i-a dat şi mai mare amploare”, a spus Ghionea. „Am fost devastaţi. Am mers la Pro Rapid şi toată lumea tăcea. Toţi aveam ochii în lacrimi şi nici o consolare nu ne ajuta. A fost una dintre cele mai urâte seri din cariera mea”, îşi aduce aminte şi Vali Negru.

De la agonie, la extaz


Se spune că o fotografie vobeşte mai mult decât 1.000 de cuvinte şi văzându-le pe cele cu rapidiştii devastaţi ne dăm seama că aşa este. Căpitanul Maftei, atacantul Daniel Niculae şi chiar experimentatul Viorel Moldovan s-au prăbuşit pe gazon plângând de ciudă ca nişte copii pentru că au trecut pe lângă o performanţă uriaşă.

Bucuria steliştilor pe Stadionul Naţional a atins cote halucinante. Momentele cu Meme Stoica tăvălindu-se pe jos în lacrimi de bucurie sau cu Mihai Neşu, înger salvator în finalul jocului, purtat pe braţe de Lovin şi Goian, au rămas întipărite adânc în memoria fanilor din Ghencea.

 
 
Loading...