Sfânta zi de Vineri Mare este o zi de doliu pentru întreaga creştinătate. De aceea, în Denia de Vineri, creştinii ortodocşi prăznuiesc deopotrivă, suferinţele şi umilinţele îndurate de Mântuitorul Iisus pentru noi, pentru mântuirea noastră.


Totodată, prăznuim şi durerea nespusă a Maicii Domnului, martoră la suferinţele fiului ei crucificat.

Purtat de la Ana la Caiafa şi la Pillat

După ce Iisus a fost dus la arhiereul Ana, acesta l-a trimis la  Caiafa, alt arhiereu, care L-a scuipat şi L-a umilit.

Cei doi arhierei au încercat să-L învinovăţească pe Iisus de lucruri pe care nu le-a înfăptuit : au adus doi martori mincinoşi care au susţinut că Iisus s-a lăudat cu o blasfemie şi ar fi spus: ”Stricaţi Templul acesta şi în trei zile îl voi ridica”.

Totodată, Iisus ar fi  mărturisit ferm că El este Fiul Omului. Totuşi, arhiereii n-au  găsit o dovadă a vinovăţiei Mântuitorului şi, de aceea, L-au trimis la Pillat, guvernatorul roman al Provinciei Iudeea.

Acesta L-a biciuit, apoi L-a întrebat dacă este Împăratul iudeilor. Iisus a precizat: ”Sunt împărat veşnic, dar Împărăţia mea nu este în lumea aceasta”. Ore în şir, cei trei arhierei au continuat să-l batjocorescă  pe Iisus.  

În cele din urmă, Pillat a rostit sentinţa

În cele din urmă, Pilat a rostit sentinţa şi Hristos a fost trimis spre locul osândei. El purta  pe cap o cunună de spini şi cruce osânditului  în spate, legată de mâinile întinse.

La ceasul al treilea, Iisus a ajuns la locul Căpăţânei: aici a fost răstignit între doi tâlhari, pentru ca lumea să-l socotească şi pe El un răufăcător. Răstignirea nu era practicată la evrei.  În Palestina, această pedeapsă era aplicată doar de autoritaea romană.

Condamnatul la moarte  pe cruce era dezbrăcat de haine, era biciuit  şi trebuia să parcurgă drumul până la locul execuţie  cu crucea în spate , legată de mâinile întinse, iar sentinţa era  adusă la cunoştinţa auditoriului într-un loc public. 

În timpul supliciului şi mulţimea, şi soldaţii au continuat să-L umilească. A rămas în istoria creştinătăţii un alt gest al umilinţei la care a fost supus Hristos: când I-a fost sete, Mântuitorului i-au dat să bea oţet amestecat cu fiere.

„Sfânta zi de Vineri este o zi de doliu pentru toţi creştinii din lumea întreagă, căci noi rememorăm toate suferinţele îndurate de Iisus pentru noi, din iubirea lui nemărginită pentru noi toţi, ca prin ele să fim dezrobiţi din robia păcatului şi a morţii. Cu toate acestea, învăţăm de la Iisus să-i iertăm pe duşmani. Atunci, în plină suferinţă, Hristos s-a adresat tatălui ceresc: „Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac.” Cu ultimele puteri, Mântuitorul a rostit cuvintele:”Săvârşitu-s-a”! Şi-a înclinat  capul şi Şi-a dat duhul. Ca o ultimă dovadă a umilinţei, Pillat a scris pe crucea Mântuitorului: Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”, ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti. 

Au apărut semne miraculoase la moartea lui Iisus

Evangheliştii au menţionat că, după moartea lui Iisus, au apărut mai multe semne miraculoase: s-a rupt catapeteasma Templului, apoi, s-a cutremurat pământul şi s-au despicat pietrele. 

Iudeii i-au grăbit moartea lui Iisus  

În timpul supliciului, Iudeii se temeau că trupurile osândiţilor vor rămâne pe cruce în ziua următoare, când ei prăznuiau Paştele. De aceea, l-au rugat pe Pillat ca osândiţi să fie coborâţi de pe cruce, pentru a le grăbi moartea. În acea vreme, exista obiceiul ca osândiţilor să li se zdrobească fluierele picioarelor. Iisus însă, murise. Un soldat a vrut să se convingă că Iisus este mort şi L-a împuns cu suliţa între coaste.

Trupul lui Iisus, îngropat de doi discipoli

Dacă se respecta tradiţia din acele timpuri, după ce era coborât după cruce, trupul oricărui decedat putea să fie aruncat într-o groapă comună împreună cu crucea şi cu uneltele cu care a fost executat.

Ca alternativă, trupul mortului putea fi încredinţat unei persoane, dornice să-l îngroape. Citind Sfintele Evanghelii, aflăm că Iosif din Arimateea l-a coborât pe Iisus de pe cruce şi, ajutat de Nicodim, i-a uns trupul cu arome.

Cei doi discipoli I-au înfăşurat trupul într-un giulgiu, iar capul într-o mahramă, după tradiţia iudeică. După împlinirea ritualului, cei doi discipoli L-au îngropat pe Iisus.     

Mărturisirile Sfinţilor părinţi despre patimile lui Iisus

Sfinţii Părinţi spun că patimile lui Iisus sunt sfinte, mântuitoare şi înfricoşetoare. Sunt sfinte pentru că Iisus care a suferit era  nevinovat. Totodată, Sfinţii părinţi consideră că Pătimirile lui Hristos sunt mântuitoare şi pentru faptul că, ore în şir, Iisus ca om nu s-a desparţit de Dumnezeu-Tatăl. Mai mult, orele pătimirilor Sale sunt înfricoşătoare, pentru că Cel care a pătimit cu trupul nu este numai om, ci este Dumnezeu-omul. 

Loading...