Istoria sărbătorii Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim este un moment cu totul special, unicul din viaţa pământeană a lui Iisus, când El a acceptat să fie aclamat ca împărat.


Întors din cetatea Efraim, Iisus a hotărât să meargă în oraşul sfânt. Potrivit profeţiilor din Vechiul Testament, Iisus şi-a pregătit singur intrarea în Ierusalim, pentru a fi recunoscut după Lege că El este Mesia, Mântuitorul lumii.

Mulțimea L-a întâmpinat cu osanale

Mulţimea L-a întâmpinat cu ramuri verzi de finic şi de măslin, aclamându-L cu entuziasm: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului!" Despre semnificaţia sărbătorii stau mărturie numeroase menţiuni, primele dintre acestea datând din secolul al IV-lea. Sunt vestite două mărturii referitoare la Intrarea lui Iisus în Ierusalim: o predică rostită de Sfântul Epifanie, care relatează importanţa evenimentului religios şi o mărturie a Sfântei Egeria, o pelerină din Apus care menţionează în însemnările ei de călătorie, felul în care creştinii sărbătoreau în secolul al IV-lea Intrarea Domnului în Ierusalim. Şi la acea dată, spune Sfânta Egeria, se continua tradiţia ca ramurile de salcie binecuvântate în bisericile creştine să fie împărţite credincioşilor, participanţi la slujba religioasă.

Floriile sunt slăvite în predicile Părinţiilor Bisericii Creştine

Sărbătoarea  Floriilor  a fost slăvită  în predicile rostite, de-a lungul timpului, de părinţii Bisericii Creştine. În documentele importante ale vremii sunt amintite predicile Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântului Chiril al Alexandriei şi Sfântului Ambrozie. De asemenea, evenimentul religios al Floriilor a fost relatat cu amănunte de cei patru evanghelişti: Ioan, Luca, Matei şi Marcu. Urmând modelul mulţimilor din Ierusalim, care L-au întâmpinat pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin, la intrarea Sa în Ierusalim, Biserica Ortodoxă a menţinut tradiţia, astfel că în ziua sărbătorii, după Sfânta Liturghie, se sfinţesc ramurile de salcie care se împart credincioşilor în Duminica Floriilor.

Ramurilor sfințite de salcie  simbolilează  biruința  vieții asupra morții

Ramurile sfinţite de salcie, pe care noi le primim în Duminica Floriilor în Biserică, simbolizează biruinţa vieţii împotriva morţii. Pentru că Duminica Floriilor sau Duminica Stâlparilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr, înviat de Iisus din morţi. Între cele două evenimente religioase există o firească legătură: pe de o parte Iisus, în ajunul Intrării Sale în Ierusalim, a săvârşit o minune înviindu-l din morţi pe prietenul Său Lazăr din Betania; în ziua următoare, Iisus a fost primit cu fast în Ierusalim, ca împărat smerit. Astfel se împlinea o prorocire menţionată în Vechiul Testament. Totodată, Intrarea Domnului Iisus în Ierusalim anticipează şi propria biruinţă asupra apropiatei sale morţi.

Cum L-a primit mulțimea pe Iisus în Ierusalim  

Să nu uităm că mulţimea L-a primit pe Mântuitorul nostru în Ierusalim cu aceste cuvinte: "Osana Fiul lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!" (Matei 21, 9) De fapt, învierea lui Lazăr era motivul principal căruia i se datora această primire însufleţită. În acelaşi timp, să nu uităm, că aceeaşi mulţime care-L slăvise, primindu-L ca pe un împărat, peste câteva zile striga, incitată de farisei şi de cărturari: "Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!".

De Florii, românii retrăiesc evenimentele  pământene la care a participat Iisus

De Florii, aducem în actualitatea noastră evenimentul la care a participat Iisus Hristos în vremea propovăduirii sale pe pământ. Îl întâmpinăm pe Iisus, venit la noi călare pe mânzul asinei, cu ramuri înverzite şi cu inima deschisă şi primitoare. Iisus se îndreaptă în această zi nu numai spre Templu din Ierusalim, unde a făcut minuni, El vine şi în Ierusalimul din sufletul nostru şi aşteptăm să aducă pacea de care fiecare dintre noi are nevoie.

Ramurile de salcie simbolizează și propriul nostru botez

În Duminica Floriilor sau Stâlpărilor, purtăm în mâini ramuri de salcie ca simbol şi pentru propriul nostru botez, pentru că, în primele secole creştine, în această duminică, cei care doreau să fie botezaţi mergeau cu toţii la episcop, să-i ceară să fie primiţi la Taina Botezului şi să înveţe Simbolul de credinţă. Odinioară, în cinstea  acestui slăvit  praznic, împăraţii acordau graţieri.

„Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, cunoscută sub numele de Florii, este ca un preambul al Patimilor, dar şi ca o poartă spre Înviere, pentru că Domnul Nostru Iisus Hristos, călare pe un asin, reprezintă smerenia desăvârşită pe care a adus-o Mântuitorului Iisus Hristos, în deplinătatea ei pe pământ. După Intrarea în Ierusalim şi până la Inviere se vor petrece faptele deosebite din viaţa Mântuitorului care culminează cu moartea, şi mai cu seamă cu Învierea Domnului, punctul central al operei Sale mântuitoare . Biserica rememorează toate aceste fapte prin slujbe speciale dedicate exclusiv îndurărilor chinuitoare din viaţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Dacă la Intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, călare pe asin, oamenii l-au întâmpinat cu osanale, cu ramuri de finic, tot aşa şi noi, impulsionaţi de duhul Sărbătorii, să aşternem în faţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos rugăciunile şi faptele bune pentru a-L primi pe Iisus Mântuitorul în sufletele noastre purificate şi curăţate mai ales în Postul Sfintelor Paşti", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie , preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu).

 

Loading...