Te învăţăm să scapi de «accidentele» de iarnă!
Mişcările bruşte, căzăturile, călcatul strâmb şi alunecările pe gheaţă pot avea ca urmare producerea entorselor. Acestea sunt leziuni traumatice ale unei articulaţii şi pot avea ca urmare întinderea sau ruperea ligamentelor. Entorsa poate fi de gradul I (întinderea ligamentelor), manifestată prin durere şi umflături, acealeaşi simptome apărând şi în entorsele de gradul II, la acestea adăugându-se şi senzaţia că articulaţia „fuge".
Cele mai grave sunt entorsele de gradul III, care reprezintă ruptura totală a ligamentului. La rândul lor, luxaţiile pot surveni în urma căderilor pe gheaţă şi a răsucirilor, şi sunt însoţite de deplasarea oaselor în articulaţie şi uneori şi de rupturi de ligamente.
Spre deosebire de entorse, în luxaţii se produce o ruptură a capsulei care menţine stabilitatea articulaţiei, astfel încât cele două oase nu mai au legătură. Durerea de intensitate medie sau moderată, umflăturile articulaţiei şi rigiditatea sunt cele mai frecvente simptome ale luxaţiilor. În entorsele şi luxaţiile grave, este nevoie de intervenţie chirurgicală.
Comprese cu gheaţă, 20 de minute
Este foarte important să se consulte medicul ortoped, pentru a se preveni complicaţiile la nivelul articulaţiilor. Până a ajunge la doctor, se recomandă:
- comprese cu gheaţă (nu mai mult de 20 de minute pe aplicaţie);
- repaus total al articulaţiei afectate;- imobilizarea articulaţiei cu ajutorul unor feşe elastice;- ridicarea membrului pe o pernă;- pentru reducerea durerii, se pot administra oral sau local (geluri) antiinflamatoare nesteroidiene de tipul ibuprofen, diclofenac, ketoprofen.
Bei alcool? Rişti să faci hipotermie!
Persoanele în vârstă şi copiii pot face uşor hipotermie în această perioadă, deoarece la aceste categorii termoreglarea se face cu dificultate. Însă această problemă poate apărea la orice persoană care petrece mult timp la temperaturi foarte mici.
Scăderea temperaturii corpului sub 35 grade Celsius este definită ca hipotermie. La o temperatură corporală de 28 grade Celsius vorbim despre hipotermie severă, care poate duce la pierderea cunoştinţei. În afară de copii şi de vârstnici, sunt mai expuse riscului de a face hipotermie persoanele care consumă alcool şi petrec mult timp în frig, precum şi cele cu boli asociate (diabet, afecţiuni psihice sau neuromusculare).
Printre semnele hipotermiei se numără: frisoanele, somnolenţa, letargia, tulburările de vorbire şi amorţelile. Putem preveni hipotermia prin evitarea expunerii prelungite la frig, printr-o alimentaţie corespunzătoare (din care să nu lipsească proteinele şi glucidele, care furnizează energie) şi prin purtarea unor haine călduroase.
Cum se iau măsuri
Victima hipotermiei trebuie transportată într-un loc încălzit, însă expunerea nu se va face brusc. Astfel, nu se apropie victima de surse precum caloriferele, deoarece pot apărea leziuni ale ţesuturilor. Persoanei cu hipotermie i se vor schimba hainele ude cu altele uscate, se va înveli cu pături groase şi i se va acoperi capul (prin această măsură, temperatura creşte cu 2 grade Celsius). De asemenea, dacă este conştientă, victimei i se dau lichide calde (ceai, supă).
O altă consecinţă a expunerii la ger sunt degerăturile, leziuni care afectează extremităţi precum degetele de la mâini sau de la picioare, urechile şi nasul. Degerăturile pot fi de gradul I (pielea este roşie, cu descuamări), de gradul II (apar, în plus, şi băşicuţe), de gradul III (pielea este gri-albăstruie, cu edeme) sau de gradul IV (sunt afectaţi muşchii şi tendoanele, apare necroza).
Victima trebuie dusă într-un mediu cald (însă nu lângă o sursă de căldură), iar părţile degerate se acoperă cu haine groase. Porţiunea degerată se poate introduce în apă, a cărei temperatură să fie cuprinsă între 34-37 grade Celsius. Victima poate consuma lichide călduţe nealcoolice, după care va fi dusă la spital. Dacă este vorba despre o degerătură gravă, nu se va reîncălzi porţiunea afectată acasă, ci doar la spital, deoarece pot apărea infecţii. Este contraindicat să se maseze porţiunea degerată, deoarece pot apărea leziuni profunde.
