Fanii serialului “Las Fierbinţi”, care va reveni la PRO TV din 27 februarie, îl ştiu deja bine pe simpaticul Celentano, dar mai puțin pe soția lui din viața reală. Aceasta i-a fost colegă lui Adrian Văncică (Celentano) pe platourile de filmare ale peliculei “Scurtcircuit”, care a avut avanpremiera miercuri, 21 februarie, la Cinema Pro.


Interpretul lui Celentano din “Las Fierbinţi”, actorul Adrian Văncică (40 de ani), are parte de o provocare în pelicula “Scurtcircuit”, regizată de Cătălin Saizescu. Văncică interpreteză rolul unui instalator şi a avut ocazia să joace în familie, căci soţia sa face parte și ea din echipa filmului. Cei doi au fost prezenţi miercuri seara la avanpremiera filmului, care a avut loc la Cinema Pro din București, şi am profitat de ocazie pentru a afla mai multe despre familia Văncică, despre film şi despre personajul care i-a adus atâta notorietate.

img_0270.jpg

Adrian Vancica, Celantano, Elena Vancica, Scurtcircuit, Las Fierbinti, sotia lui Vancica, premiera, Cinema Pro
Adrian și Elena Văncică, miercuri seara, la premiera peliculei "Scurtcircuit"
foto: Dorin Constanda

“Elena se numeşte soţia mea şi am lucrat din nou împreună, de data aceasta pentru filmul <Scurtcircuit>, unde ea a fost secretar de platou. Avem două fete, Thea și Mara. Cătălin Saizescu, regizorul filmului <Scurtcircuit>, este unul dintre naşii fetelor mele. Iată că am ajuns să lucrăm împreună la filmul lui. <M-a păcălit> că am rolul principal şi am acceptat (râde). Doamna Văncică a făcut mai multe filme până acum, am lucrat la mai multe proiecte împreună. De regulă, mă lasă pe mine să vorbesc şi pentru ea. Nu prea îmi place să vorbesc despre meseria ei, pentru că e o meserie pe care eu n-aş face-o – se numeşte script superviser (supervizor de scenariu) şi pot să spun că e o meserie grea. Cât despre fetele noastre, ele au 8 și 10 ani şi au jucat şi ele într-un episod special din <Las Fierbinţi>, dar să ştiţi că nu le încurajez în direcția asta, dar nici nu le pun beţe în roate. E greu să facă actorie în zilele noastre”, ne-a povestit Adrian Văncică.

Munca românilor, acum un secol și în prezent

Părinții noștri au trecut la munca în uzine sau în laboratoare, semn că lucrurile se mai schimbaseră. Se sculau tot dimineața devreme și vreme de opt spre zece ceasuri din zi străbăteau orașul în lung și în lat pentru a se întâlni cu colectivul din care soarta sau timpurile îi aleseseră să facă parte pentru a-și câștiga pâinea de fiecare zi.

A venit și rândul nostru. Nu înainte de a fi trecut prin frecușul unor îndemnuri pe care cei mai mulți dintre noi nici măcar nu le băgam înseamă, dar pe care nu le-am uitat nici după 30 de ani de la încheierea studiilor școlare: „Fără carte, băiete, nu vei avea parte nici de un loc de muncă aparte, nici de o viață pe care să ți-o construiești după puterea ta. Te vor conduce mereu alții, cum s-a întâmplat cu toți ai noștri!”. Dar vremurile ne-au luat-o iar înainte și ne-am trezit că locurile de muncă nu mai sunt pentru cei din jur la fel de importante cum erau pentru bunicii noștri.

Ați observat, a dispărut până și sintagma „meseria e brățară de aur”?! Nu mai e la modă azi! Și o dată cu meseria au fugit și cizmarii, și croitorii, și ceasornicarii, până și zidarii. Un timp au lucrat prin străinătate, semn că nu venise încă vremea schimbării paginii istoriei în propria noastră casă. Așa că, în timp ce la noi lucrurile încă nu se aranjaseră, undeva, în lumea asta largă, cineva continua încă să aprecieze munca. Munca făcută cu sfințenie, învățată de la cei de dinaintea noastră sau pur și simplu de la șeful de echipă.

Când ne-am întors de peste mări și țări, am constatat că pruncii noștri nu mai erau deloc micuții pe care-i lăsasem acasă, în grija bunicilor. „Fugiseră” de acasă, fiindcă le venise și lor sorocul. Al meu mă anunțase cu o săptămână înainte că-și găsise de muncă și că, în sfârșit, intrase în rând cu lumea. Avea să fie casier la magazinul ultramodern din colțul străzii. Nu mi-am putut stăpâni dorința de a-l privi, așa că m-am dus la magazin îmbrăcat ca pentru Operă. Prima dată nici nu l-am recunoscut. Era el și totuși nu mai era el, nu mai era același copil de altădată. Devenise bărbatul de mâine. Cu însemnele vestimentare ale noii companii la vedere, mi-a scanat cu grijă toate produsele pe care le pusesem pe banda din fața sa. La final mi-a urat ușor grav „Să aveți o zi bună!”, adăugând un emoționant „tată”. Niciodată nu am mai fost la fel de mândru ca în ziua aceea! Oare tatăl meu s-o fi simțit la fel de mândru de mine în prima mea zi de muncă? Dar bunicul, bunicul ce i-o fi zis celui dintâi născut al său, cu aceeași ocazie? Nu știu, dar știu că m-am întors, i-am strâns mâna fiului meu și i-am urat ca-n prima lui zi de viață: „Să trăiești ca nimeni altul!”.

De acum știu că copilul meu va ști să prețuiască munca. Așa cum au făcut, fiecare la rândul său, și bunicul, și tatăl meu, și eu însumi, și cum, sunt sigur de acum, o va face și fiul fiului meu. 

Și pentru că pe 27 februarie îl vom vedea într-un nou sezon din “Las Fierbinţi”, cel cu numărul 13,  am vorbit şi despre acest serial-fenomen, care a debutat la PRO TV pe 1 martie 2012.

12-13-vedete-foto-2-2-col.jpg

Adrian şi Elena Văncică au două fete superbe: Thea şi Mara. Ele au acum 8 și 10 ani

“Voi începe curând filmările pentru <Las Fierbinţi>, sezonul 14, iar pe 27, luna aceasta, va începe sezon nou, cel de-al 13-lea. Nu m-am mai întâlnit de ceva vreme cu Celentano, nu mai ştiu cum vorbeşte, cum merge, da ne vedem în curând. Joc în câteva spectacole de la <Teatrul Nottara>, unde sunt angajat. Nu mai am timp de alte colaborări, la alte teatre. O să încep cu băieţii, cu Bobo şi cu ceilalţi, un turneu de stand-up comedy prin ţară, am fost şi în străinătate cu acelaşi turneu. Unde sunt români, hop şi noi”, a mai povestit Adrian Văncică pentru Click!. 

 
 
Loading...