Walt Disney, ce drame a ascuns în viaţa personală. S-a învinovățit de moartea mamei sale
Trădat în afaceri, acuzat de rasism şi anti-semitism, la un pas de faliment şi măcinat de suferinţa pierderii părinţilor într-un accident stupid şi de imposibilitatea de-a avea mai mult de un copil biologic… În spatele bucuriei create de animaţiile lui, Walt a ascuns multă muncă, un drum sinuos, controverse şi drame.
Orice poveste despre creatorul născut pe 5 decembrie 1901ar trebui să înceapă cu „A fost odată...". Ca într-un basm clasic, despre un super-erou care a animat minţile copiilor din întreaga lume cu personajele create de el, care i-a fascinat deopotrivă pe părinţi şi bunici cu magia unui regat fantastic desenat pe celuloid şi care finalmente a creat un imperiu de miliarde de dolari din materia imaginaţiei....
Povestea ar putea începe, de exemplu, cam aşa: „A fost odată un tânăr visător, care, în drum spre California, a început să mâzgălească pe hârtie un şoricel oacheş, asemenea celui pe care-l adoptase ca animal de companie mai demult, în vremurile când lucra în Kansas City. La început, a vrut să-l boteze Mortimer. Noroc cu soţia tânărului, care l-a convins că Mickey ar suna mult mai bine..." Şi, la drept vorbind, ar mai fi avut acelaşi succes şoricelul cu pricina dacă numele lui ar fi rămas Mortimer? Toate astea se întâmplau prin 1928, când inspirata artistă Lillian Bounds, care picta pe celuloid, devenise doamna Disney de vreo trei ani. Iar tânărul visător Walter Elias Disney, întocmai ca într-o poveste cu multe aventuri, avusese deja două eşecuri grele în încercarea de a-şi înfiinţa propriul studio de animaţie. Simpaticul Mickey Mouse trebuia să fie salvarea lui. Dar nici el, culmea, nu avea să răzbească din prima!
