Dragă Johnny Răducanu,
N-am să uit cum vorbeai tu în gura mare despre prietenul Cornel Chiriac, fugit la Europa Liberă, cum îl omagiai în hotelul partidului din Ploieşti, la un - eheeeei! - festival naţional de jazz.
Erai de mic un frondeur; n-am să uit solourile tale de contrabas, instrument de acompaniat pe care tu l-ai deturnat în solistic; nici solidaritatea de-a dreptul senzuală, mlădierea „viticolă" a trupului tău pe cel al instrumentului, ca-ntr-un act de procreaţie; n-am să uit onomatopeele, murmurul tău când cânţi şi la pian, de parcă ar fi doi de Johnny; nici ideea ta de unitate dintre jazz şi rock pentru propăşirea ambelor, în anii de atacuri partinice la adresa acestei muzici, despre care tovărăşeii ziceau că nu e „naţională". Estimp Republica Populară Polonă avea şcoală naţională de jazz.
N-am să uit jam-sessionurile cu Hary Tavitian, la Sibiu, când armeanul ne-a lăsat pe toţi mască, cu showul lui improvizat; n-am să uit că în '90 te-am înjurat că te-ai afişat la Viena cu nişte lăutari, lucru ce atunci mi se părea nedemn de marele jazzman care eşti; n-am să uit noaptea de vis, cu Chick Corea, de la cazinoul Victoria, când m-ai prezentat lui, am băut whisky şi am vorbit despre muzică „all night long".
N-am să uit serile tale de la Lăptărie, unde ai arătat şi actualei generaţii, ameninţată de un manelism naţional endemic, că se mai poate cultură.
Numai enumerând faptele de mai sus, şi întreb: cum să nu ai diabet, să nu suferi cu cordul?
Tu „cordist" bătrân, adică interpret la un instrument de coarde...; ai ars totdeauna pentru muzica ta. Johnny, n-am ce să-ţi reproşez decât dacă în 2021, la 1 decembrie, n-ai să mă inviţi la aniversarea ta de 90 de ani. Am răbdare!
George Stanca
Mai citeşte:Dragă Aura Urziceanu...Dragă Mihai Găinuşă...Dragă Şerban Huidu...
